CORUPTIA – Trafic de influenta

Coruptia reprezinta abuzul puterii publice pentru obtinerea de beneficii private.

Definitia astfel formulata de Transparency International a fost preluata la nivel global de Conventia ONU asupra Coruptiei, iar la nivel comunitar de Comunicarea (2003) 317 finala a Comisiei Europene catre Consiliul Uniunii Europene.

Aceasta putere se poate, dar nu este obligatoriu, sa se regaseasca in domeniul public. In afara de bani, beneficiile pot lua forma protectiei, a tratamentului preferential, a promovarii etc.
Tot coruptie înseamna si folosirea de catre o persoana a functiei sau pozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obtinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functii profesionale sau administrative.

Activitatile dsfasurate in domeniul public trebuie sa fie caracterizate de integritate publica si transparenta .
Prin integritate publica intelegem atat integritatea proceselor – de luare a deciziilor, de implementare a deciziilor, de gestiune a banilor publici, cat si integritatea personalului – alesi locali, functionari publici.
Reprezentantii entitatilor publice au obligatia sa acorde un tratament impartial si echitabil tuturor persoanelor care se adreseaza acestora, cu respectarea unui termen rezonabil. In sprijinul acestuia vine insasi Constitutia Romaniei , care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii si a insitutiilor publice, fara privilegii si fara discriminari (art. 16) , precum si dreptul de petitionare al cetateanului (art. 51) , insituind in sarcina entitatilor publice obligatia de a raspunde la acestea in termenele si conditiile stabilite prin legi.

O prima componenta a integritatii publice o reprezinta transparenta in desfasurarea activitatii institutiilor publice, prin care intelegem setul de instrumente prin care administratia (institutiile si autoritatile administratiei publice locale) da socoteala cetatenilor/contribuabililor cu privire la activitatea desfasurata in serviciul acestora. Modalitatile prin care se operationalizeaza transparenta tin de:
• asigurarea accesului cetatenilor la informatiile de interes public;
• participarea cetatenilor la elaborarea de acte normative si la sedintele publice;
Transparenta are rolul de a preveni actiuni care ameninta integritatea publica (acte de coruptie) si de a evalua performanta administratiei publice locale (capacitatea administrativa).
Cu o istorie de mii de ani, începând înca din antichitate, coruptia reprezinta unul dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, în acelasi timp, extrem de
raspândite în cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. În ultimul secol, ea priveste si comportamentul celor din domeniul privat. Interesul si îngrijorarea fata de acest fenomen au crescut si au avut loc reactii pe plan national si international.

Noul cod penal reglementeaza ca coruptia in Titlul V :Infractiuni de coruptie si de serviciu .
Capitoulul I al acestui titlu reglementeaza Infractiunile de coruptie acestea fiind :art 289 luarea de mita , art 290 darea de mita , art 292 cumpararea de influenta , art 293 fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitrj sau in legatura cu acestia , art 294 fapte savarrsite de catre functionary straini sau in legatura cu acestia .

Una dintre formele de coruptie tot mai des intalnite si sanctionata de catre instantele judecatoresti este traficul de influenta.

Art. 291
Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Ceea ce este de retinut este schimbare aintervenita la nivelul noi reglementari , noul cod penal , schimbare care aduce o noua conditie (cumulative )pntru ca fapta de trafic de influenta sa existe si sa poata fi retinuta de catre organele penale .
Asadar noul cod penal introduce conditia existentei unei promisiuni din partea persoanei care pretinde , primeste , accepta sau accepta promisiunea de bani sau alet foloase , direct sau indirect pentru sine sau pentru altul , ca il va determina un functioar public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Avand in vedere ca in curul acestor procese inculpatul se bucura de przumtia de nevinovatie , proba existentei promisiunii trebuie facuta de catre organele de cercetare penala .
Asadar în nouaregelemenatre , fapta comisă sub imperiul textului vechiului cod penal (art. 257 ), nu mai constituie infracţiune, în lipsa promisiunii făptuitorului că va influenţa funcţionarul. Condiţia promisiunii este obligatorie, lipsa existenţei acesteia atrăgând după sine lipsa faptei.
Articolului 3 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal (L 187/2012), suplimentarea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă cu condiţia obligatorie a promisiunii, face ca faptele comise sub imperiul legii vechi, căreia acum îi lipseşte această condiţie obligatorie a existenţei faptei, să fie dezincriminate”.

 

Cum se fraudeaza accesarea de fonduri comunitare şi de fonduri publice prin intermediul serviciilor de consultanţă

Cazul pe care îl prezentăm face parte din documentarul “Sisteme şi indicatori de fraudă”, anexă la Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Normele au fost aprobate prin H.G. nr.875/2011, publicată în Monitorul oficial nr.659 din 15 septembrie a.c.

Anexa la Norme conţine informaţii cuprinse în documentul de lucru elaborat de Comisia Europeană “Notă informativă privind indicatorii de fraudă pentru FEDR, FSE şi FC” (COCOF 09/0003/00-RO). Capitolul “Fraude în cadrul contractelor şi achiziţiilor publice”  prezintă mai multe  sisteme de fraudare comune şi recurente, împreună cu o descriere a sistemului şi indicatorii de fraudă relevanţi în domeniul contractelor şi achiziţiilor publice, o mare parte a structurii şi conţinutului aplicate de Asociaţia Experţilor Autorizaţi în Investigarea Fraudelor (Association of Certified Fraud Examiners) în instrucţiunile pentru profesioniştii din domeniul prevenirii şi detectării fraudei.

În ce priveşte sistemele de fraudare prin intermediul serviciilor de consultanţă/profesionale, descrierea sistemului este făcută pe baza unui caz real în care serviciile erau însoţite de contracte de consultanţă detaliate, cu facturile şi rapoartele aferente. Aspectele acoperite erau relevante pentru operaţiunile contractantului şi ofereau recomandări adecvate privind eficientizarea anumitor activităţi. Contractantul a pus în aplicare majoritatea recomandărilor. Contractele aplicabile conţineau toate explicaţiile necesare, iar onorariile au fost considerate rezonabile.

Cu toate acestea, serviciile unora dintre societăţile contractate nu fuseseră utilizate anterior. Contractele nu descriau serviciile care urmau a fi furnizate de către societăţi, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau să ofere serviciile şi onorariile pe oră percepute. CV-urile persoanelor nu erau disponibile. Onorariile societăţilor noi erau mai ridicate. Reprezentanţii societăţii nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau să fie oferite.

În plus, facturile emise de aceste societăţi pentru serviciile suplimentare prestate nu descriau caracteristicile acestora, menţionând doar numărul contractului. Costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcţie de orele lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli. Nu existau rapoarte de călătorie sau rapoarte de sinteză. Nu existau informaţii suplimentare privind aceste societăţi; angajatorul nu a putut oferi decât asigurări verbale privind serviciile furnizate.

În sfârşit, adresa de corespondenţă de pe facturi era o căsuţă poştală, iar societăţile nu apăreau în lista abonaţilor telefonici.

Pentru profesioniştii din domeniul prevenirii şi detectării fraudei, într-un asemenea caz se consideră că trebuie urmăriţi o serie de indicatori de fraudă, ca posibile semnale de avertizare:

– nu există acorduri sau contracte încheiate oficial; cu toate acestea, se plătesc sume mari pentru “servicii prestate”, pe baza unor facturi conţinând date insuficiente;

– există acorduri sau contracte oficiale, dar acestea sunt vagi în ceea ce priveşte serviciile care urmează a fi prestate, şi nu există facturi detaliate, rapoarte de călătorie sau studii care să justifice cheltuielile;

– serviciile plătite au fost utilizate pentru obţinerea, distribuirea sau utilizarea unor informaţii ori date protejate prin legi sau regulamente;

– serviciile plătite aveau scopul de a influenţa în mod ilegal conţinutul unei cereri, evaluarea unei propuneri sau estimări de preţ, selecţia de surse pentru atribuirea de contracte ori negocierea unui contract, a unei modificări sau a unei revendicări. Nu este important dacă atribuirea se face de către contractantul principal ori un subcontractant de la orice nivel;

– serviciile plătite au fost obţinute sau efectuate prin încălcarea unui statut ori a unui regulament care interzice practicile antreprenoriale neloiale sau conflictele de interese.

AVOCAT COLTUC MARIUS

Noi infracţiuni prevăzute de noul Cod Penal: Care sunt şi cum se pedepsesc?

După cum deja se cunoaşte, de la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cod ce a fost iniţial publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510/2009, pentru ca ulterior acesta să fie modificat prin Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012 şi Legea nr. 187/2012.

Potrivit OUG nr. 3/2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie republicată în perioada următoare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Noul Cod penal (denumit în continuare NCP) a adus o serie de modificări şi noutăţi faţă de legislaţia anterioară (vechiul Cod penal din 1968), printre aceste noutăţi numărându-se şi unele dintre infracţiunile contra patrimoniului.

“Infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii” sunt cuprinse în NCP – Partea Specială – în Titlul II, Cap. III, art. 238-247.

Printre aceste infracţiuni se regăsesc, alături de infracţiuni pe care le întâlneam şi în vechiul Cod Penal (abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, însuşirea bunului găsit şi înşelăciunea), şi noi infracţiuni incriminate de actualul Cod penal: “Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor”, “Înşelăciunea privind asigurările”, “Deturnarea licitaţiilor publice” şi “Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile”.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor 

Potrivit art. 239 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului (art. 239 alin. 2 din NCP).

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 239 alin. 1 din NCP se pedepseşte.

După cum se poate observa din textul de lege, infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:

– fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;

– fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.

Ambele modalităţi de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunând însă de un text legal care să permită reprimarea acestor acţiuni. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească  actuală a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 239 din NCP, s-a arătat în literatura juridică că poate săvârşi infracţiunea respectivă o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.

Înşelăciunea privind asigurările 

Potrivit art. 245 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de înşelăciune privind asigurările distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în art. 245 alin. 1 din NCP, simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă (art. 245 alin. 2 din NCP).

Legiuitorul arată că împăcarea înlătură răspunderea penală şi că tentativa la infracţiunea prevăzuta în art. 245 din NCP se pedepseşte.

Şi în cazul infracţiunii de înşelăciune privind asigurările observăm că aceasta se poate comite prin două modalităţi:

– fie prin distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată;

– fie prin simularea, cauzarea sau agravarea leziunilor sau vătămărilor corporale produse de un risc asigurat în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.

Este evident că putem să ne aflăm în prezenţa infracţiunii prevazute de art. 245 din NCP doar dacă există un contract de asigurare (fie de bunuri, fie de persoane) încheiat anterior săvârşirii infracţiunii respective.

Apreciem că inserarea în legislaţia penală actuală a infracţiunii referitoare la înşelăciunea privind asigurările îşi găseşte justificarea prin apariţia unor fapte reprobabile tot mai des în ultimii ani în domeniul asigurărilor. Astfel, în condiţiile dezvoltării susţinute a pieţei asigurărilor, a creşterii numărului şi ponderii asigurărilor obligatorii, a crescut şi tentaţia unor persoane de a frauda asigurătorii în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale injuste.

Deturnarea licitaţiilor publice 

Potrivit art. 246 din NCP, constituie infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 246 din NCP se pedepseşte.

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive ce a însoţit NCP, în ceea ce priveşte deturnarea licitaţiilor publice, practica ultimilor ani a demonstrat că, nu în puţine cazuri, participanţii la o licitaţie publică au recurs la diferite manopere frauduloase, în scopul îndepărtării de la licitaţie a unor potenţiali participanţi, alterând astfel preţul de adjudecare. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească actuală a infracţiunii de deturnare a licitaţiilor publice.

De altfel, menţionăm că faptele de această natură sunt incriminate şi de alte legislaţii, cum este cazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C. pen. spaniol.

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile 

Potrivit art. 247 din NCP, constituie infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  247 din NCP se pedepseşte.

Din conţinutul infracţiunii prevăzute la art. 247 din NCP observăm că aceasta are două variante de reglementare:

– una tip, prevăzută de alin. 1;

– una agravată, prevăzută de alin. 2, evident cu o sancţiune cu închisoare sporită.

Prin incriminarea exploatării patrimoniale a unei persoane vulnerabile s-a dorit reprimarea unor fapte care au proliferat în ultimii ani şi care au produs uneori consecinţe sociale devastatoare pentru persoanele care le-au căzut victimă, fiind des semnalate în presă cazuri ale unor persoane în vârstă sau cu o stare de sănătate precară care au ajuns să îşi piardă locuinţele în urma unor asemenea înţelegeri patrimoniale disproporţionate.

De menţionat este şi faptul că acest gen de fapte sunt incriminate în majoritatea legislaţiilor europene. În acest sens, a se vedea art. 157 C. pen. elveţian, art. 226 C. pen. portughez,  art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen. francez,  si art.  295 C. pen. norvegian.

AVOCAT ANDREEA OPRITESCU

Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane in NOUL COD PENAL – INFRACTIUNI ECONOMICE PREVAZUTE IN LEGI SPECIALE

Art. 153 NCPP reglementează cu titlu de noutate legislativă metoda specială de cercetare a obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane. Metodele speciale de supraveghere sau cercetare sunt definite în cuprinsul art. 138 NCPP. În cuprinsul alin. (9) al art. 138 NCPP este definită metoda de cercetare a obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane, fiind evidentă necorelarea cu art. 153 NCPP, care se referă la obținerea de date privind existența și conținutul conturilor.

Art. 153 NCPP impune regula obţinerii încuviinţării prealabile a judecătorului de drepturi şi libertăţi în cazul obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane, având în vedere că presupune o intruziune semnificativă în viaţa privată a persoanei supravegheate.

Intrebari juridice fara prevederi exprese in coduri Ce semnificaţie are noţiunea de „conţinut al conturilor” la care face referire art. 153 alin. (1) NCPP? Poate solicita şi obţine un procuror date privind tranzacţiile financiare ale unei persoane, fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, având în vedere că această încuviinţare vizează datele privind existenţa şi conţinutul conturilor persoanei supravegheate şi nu date privind tranzacţiile sale financiare, astfel cum rezultă din interpretarea art. 153 NCPP?

Procedura de obţinere a datelor privind situaţia financiară a unei persoane, reglementată de art. 154 NCPP, vizează şi punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora aparţinând persoanei supravegheate, metodă care a fost reglementată de art. 35 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, în prezent abrogat? Potrivit art. 271 din Legea nr. 31/1990, sunt pedepsiţi cu închisoarea de la 1 la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care au săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de prezentare, cu rea-credinţă, în prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului de date neadevărate asupra constituirii societăţii ori condiţiilor economice ale acesteia sau ascunderea cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a unor asemenea date;

b) infracţiunea de prezentare, cu rea-credinţă, acţionarilor, a unei situaţii financiare inexacte sau date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii, în vederea ascunderii situaţiei ei reale;

c) infracţiunea de refuz de a pune la dispoziţia experţilor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 26 şi 38 (referitoare la aporturile în natură, avantajele rezervate fondatorilor şi operaţiile încheiate în numele societăţii supuse unor expertize de specialitate) a documentelor necesare sau împiedicarea acestora să-şi îndeplinească însărcinările primite.

Potrivit art. 272 din Legea nr. 31/1990, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care au săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de dobândire, în contul societăţii, de acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care făptuitorul îl ştie vădit superior valorii lor efective sau vinderea, pe seama societăţii, de acţiuni pe care acesta le deţine, la preţuri despre care făptuitorul are cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obţinerii pentru el sau pentru alte persoane a unui folos în paguba societăţii;

b) infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului, de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu al faptuitorului ori pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese, direct sau indirect;

c) infracţiunea de împrumut făcut, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care făptuitorul o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la societate care controlează societatea pe care el o administrează ori o controlează cu o sumă superioară limitei prevăzute de art. 1444 alin. 3 lit. a, respectiv 5000 euro, după caz, sau de a face ca una dintre aceste societăţi să-i acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;

d) infracţiunea prin care administratorul încalcă dispoziţiile art. 183 referitoare la constituirea din profitul societăţii a unei rezerve de cel puţin 5% anual, pentru formarea unui fond de rezervă de minim o cincime din capitalul social şi la menţinerea acestui fond şi folosirea lui conform destinaţiei stabilite de lege şi actul constitutiv.

Potrivit art. 2721 se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 8 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii care au săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de răspândire a unor ştiri false sau întrebuinţarea altor mijloace frauduloase care au ca efect mărirea sau scăderea valorii acţiunilor sau obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce-i aparţin, în scopul obţinerii, de către făptuitor, pentru el sau pentru alte persoane a unui folos în paguba societăţii;

b) infracţiunea de încasare sau de plată a unor dividende, sub orice formă, din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite, în lipsa de situaţii financiare ori contrarii celor rezultate din acesta.

Potrivit art.273 din Legea nr. 31/1990, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii care au săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de emitere a unor acţiuni de o valoare mai mică decât valoarea legală ori la un preţ inferior valorii nominale sau emiterea unor noi acţiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acţiunile precedente să fi fost achitate în întregime;

b) infracţiunea de folosire, în adunările generale, de acţiunile nesubscrise sau nedistribuite acţionarilor;

c) infracţiunea de acordare a unor împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii;

d) infracţiunea de a preda titularului acţiunile înainte de termen, de predare a unor acţiuni liberate în total sau în parte, în afară de cazurile stabilite de lege ori de emitere de acţiuni la purtător, fără a fi achitate integral;

e) infracţiunea de nerespectare a dispoziţiilor legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate;

f) infracţiunea de emitere a unor obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale sau de acţiuni fără să cuprindă menţiunile prevăzute de lege.

Potrivit art. 274 din Legea nr. 31/1990, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii care a săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de îndeplinire a hotărârilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;

b) infracţiunea de îndeplinire a hotărârilor adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociaţii să fi fost executaţi cu privire la efectuarea vărsământului datorat ori fără hotărârea adunării generale care îi scuteşte de plata vărsămintelor ulterioare.

Potrivit art. 275 din Legea nr. 31/1990, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă administratorul care a săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de încălcare, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, a dispoziţiilor art. 149 din legea societăţilor comerciale. În prezent, acest text este conţinut de prevederile art. 1443 şi se referă la obligaţia de abţinere de la orice deliberări şi de înştiinţare a cenzorilor şi a celorlalţi administratori, de către administratorul care are într-o anumită operaţie, direct sau indirect, interese contrare cu cele ale societăţii. Această obligaţie revine administratorului şi în cazul în care ştie că sunt interesate soţia, rudele sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv.

b) infracţiunea de neconvocare a adunării generale în cazurile prevăzute de lege sau de încălcare a dispoziţiilor art. 193 alin. 2. Acest text se referă la interdicţia unui asociat din societatea cu răspundere limitată de a exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natura sau la actele juridice încheiate între el şi societate;

c) infracţiunea de începere a operaţiunilor în numele unei societăţi cu răspundere limitată, înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social;

d) infracţiunea de emitere a unor titluri negociabile reprezentând părţi sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată;

e) infracţiunea de dobândire a unor acţiuni ale societăţii în contul acesteia, în cazurile interzise de lege.

Potrivit art. 2801 din Legea nr. 31/1990, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 8 ani persoanele vinovate care au săvârşit următoarele fapte penale:

a) infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia. Aspecte generale şi comune ale infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 în care administratorul are calitatea de subiect activ al infracţiunii

a) Obiectul juridic al infracţiunii Obiectul juridic general al infracţiunilor este format din totalitatea relaţiilor sociale din domeniul economic, al circulaţiei bunurilor şi a altor valori a căror normală desfăşurare este afectată prin săvârşirea unei infracţiuni economice. Obiectul juridic special al infracţiunilor este format din totalitatea relaţiilor sociale privind constituirea, organizarea, funcţionarea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale. Obiectul juridic material al infracţiunilor, de regulă, nu există. În mod excepţional, pot exista unele bunuri împotriva cărora să fie îndreptată activitatea infracţională: rapoarte, bilanţuri, prospecte, acţiuni, obligaţiuni, sume de bani împrumutate etc.

b) Subiecţii infracţiunii Cu excepţia infracţiunii prevăzută de art. 275 din Legea nr. 31/1990, în care autor poate fi numai administratorul unei societăţi cu răspundere limitată, în toate celelalte cazuri subiectul activ poate fi administrator, director, director executiv sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale pe acţiuni. Aşadar, subiectul activ este unul circumstanţiat sau calificat. Subiectul pasiv este, de regulă, societatea comercială împotriva căreia se îndreaptă activitatea infracţională.

c) Latura obiectivă Elementul material al infracţiunilor se concretizează, de regulă, în acţiuni, dar poate să conste şi într-o inacţiune sau omisiune cum ar fi: „refuză să pună la dispoziţia experţilor documentele necesare”. Urmarea imediată a infracţiunilor este crearea unei stări de pericol în raport cu activitatea societăţilor comerciale, existând uneori şi un anumit rezultat concret, respectiv o pagubă materială. Legătura de cauzalitate dintre fapta şi urmarea produsă trebuie să fie necesară şi obiectivă, o legătură ca de la cauză la efect.

d) Latura subiectivă Forma de vinovaţie prezentă la infracţiunile prevăzute în Legea nr. 31/1990 este intenţia directă sau indirectă. În unele cazuri, legea prevede o „vinovăţie calificată” – săvârşirea faptei cu rea credinţă, spre exemplu: „prezintă cu rea-credinţă, acţionarilor, o situaţie financiară inexactă”. Deşi noţiunea de „rea-credinţă” este specifică mai mult ramurilor de drept civil şi comercial, în situaţia analizată fiind vorba de infracţiuni, ea trebuie echivalată cu noţiunea de „dol” din dreptul penal (intenţia directă). Scopul sau mobilul infracţiunilor apare în unele cazuri, ca de exemplu: „ răspândeşte ştiri false în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii”.

e) Sancţiuni Pedepsele prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile din

Legea societăţilor comerciale, republicată, sunt diferenţiate în funcţie de gradul de pericol social al faptelor incriminante. Ca atare, pentru unele infracţiuni legiuitorul prevede numai pedeapsa cu închisoarea, iar pentru alte infracţiuni pedeapsa alternativă, închisoarea sau amenda (spre exemplu închisoarea de la o lună la un an sau amendă în cazurile prevăzute de art. 274 şi 275 din Legea nr. 31/1990). În conformitate cu dispoziţiile art. 63 din Codul penal, cuantumul amenzii, fără a i se stabili limitele, când aceasta este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an este de minim 300 lei şi maxim 15.000 lei. În situaţia când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al acesteia este de 500 lei şi maximul de 30.000 lei. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei juridice, odată cu modificarea Codului Penal prin Legea nr. 278/2006 legiuitorul a reglementat aceasta situaţie prin introducerea

Cap. IV1 – Pedepsele aplicabile persoanei juridice. Potrivit dispoziţilor legale, pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească. Cuantumul acesteia este stabilit în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. În cazul în care pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică este pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amendă, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de cel mult 5.000 lei, iar maximul este de 600.000 lei.

În situaţia când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10, minimul amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar maximul este de 900.000 lei. Pentru nici una dintre infracţiunile în discuţie nu s-a prevăzut sancţionarea tentativei, ci numai a infracţiunilor consumate

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei in cazul infractiunilor privind dreptul afacerilor

Care sunt aceste infractiuni?

• Evaziune fiscala (inclusiv cele rezultate din tranzactiile intracomunitare)
• Frauda in domeniul bancar
• Accesarea fondurilor europene
• Regimul achizitiilor publice
• Coruptie si infractiuni asimilate
• Abuz in serviciu
• Spalarea banilor
• Bancruta frauduloasa si alte infractiuni in legatura cu starea de insolventa sau interioare acesteia
• Piata de capital Inselaciune in conventii/cu instrumente de plata

Procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei este nouă in NCPP şi presupune o schimbare radicală a procesului penal român, fiind reglementată cu scopul reducerii duratei de judecare a cauzei, al simplificării activităţii din cadrul urmăririi penale şi al reducerii costurilor pentru părţile din proces şi pentru statul român. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o înţelegere prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi acceptă aplicarea unei sancţiuni penale, iar procurorul este de acord cu aplicarea unei pedepse într-un fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.

Probleme de drept:

Se poate considera că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie între inculpat şi procurorul de caz [art. 478 alin. (1) NCPP], în condiţiile în care limitele încheierii acordului se stabilesc a priori de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (2) NCPP], iar efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie avizate, a posteriori, de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (4) NCPP]?

În cazul în care procurorul ierarhic superior nu avizează efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sau instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei [art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPP], ce se întâmplă cu înscrisul în care a fost consemnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei? Va fi ataşat dosarului cauzei? Va putea fi utilizat în favoarea sau în defavoarea inculpatului?

Care este raţiunea pentru care inculpaţii minori au fost excluşi din categoria persoanelor care pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile în care încheierea de către minor a unui astfel de acord îi poate crea o situaţie mai avantajoasă decât în cazul judecării cauzei în procedura normală?

Procedura în fata instanţei mai poate fi considerată necontradictorie [art. 484 alin. (2) NCPP], în condiţiile în care instanţa, prin sentinţa pronunţată asupra acordului, poate să creeze pentru inculpat o situaţie mai uşoară decât cea consemnată în acord [art. 485 alin. (1) lit. a) NCPP], ori între inculpat şi partea civilă nu s-a încheiat o tranzacţie sau acord de mediere, iar partea civilă este ascultată de instanţă [art. 484 alin. (2) NCPP]?

Noul Cod de Procedură Penală 2014, Partea Specială, Titlul IV. Proceduri speciale, Capitolul I. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, art. 478 – art. 482.

Titularii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi limitele acestuia

Art. 478. – În cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat. Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat. Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord. Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Art. 479. – Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia. Condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Art. 480. – Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie. Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.

Criminalitate Informatica Infractiuni Informatice: Noul Cod Penal

AVOCAT COLTUC MARIUS

Domeniul criminalitatii informatice

Incepand cu data de 1 Februarie 2014 Romania are un nou Cod Penal si un nou Cod de Procedura Penala. In domeniul criminalitatii informatice sunt preluate si modificate infractiunile din vechea lege 161/2003 cat si alte infractiuni din legi speciale. Pentru referinta, in acest articol vom reda textele principale din Noul Cod Penal ce incrimineaza fapte ce au legatura cu domeniul informatic, la care am adaugat si articole conexe care pot fi relevante in masura in care faptele se desfasoara in legatura cu un sistem informatic sau program informatic.

Definitii – Articolele 181 si 182 definesc intelesul notiunilor de Sistem informatic, Date informatice si Instrument de plata electronica

Art. 180 – Instrument de plată electronică Prin instrument de plată electronică se înţelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare. Art. 181 – Sistem informatic şi date informatice (1) Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (2) Prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

Titlul I – Infractiuni contra persoanei Capitolul VI – infractiuni contra libertatii persoanei

Art. 208 – Hărţuirea

(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Titlul II – Infractiuni contra patrimoniului Capitolul I – Furtul Art. 230 – Furtul în scop de folosinţă (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime. (2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice

Art. 249 – Frauda informatică Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 250 – Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 251 – Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

(1) Acceptarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Art. 252 – Sancţionarea tentativei Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte.

Titlul V – Infracţiuni de corupţie şi de serviciu

Cap. II Infracţiuni de serviciu

Art. 302 – Violarea secretului corespondenţei

(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită: a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni; b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Titlul VI – Infracţiuni de fals

Cap. I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

Art. 311 – Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Art. 313 – Punerea în circulaţie de valori falsificate

(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 – 312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 – 312, săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310 – 312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

(4) Tentativa se pedepseşte.

Art. 314 – Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor.

Cap. III – Falsuri în înscrisuri

Art. 324 – Falsificarea unei înregistrări tehnice

(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Art. 325 – Falsul informatic Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Titlul VII – Infractiuni contra sigurantei publice Capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice.

Art. 360 – Accesul ilegal la un sistem informatic (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 361 – Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice. Art. 362 – Alterarea integrităţii datelor informatice Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 363 – Perturbarea funcţionării sistemelor informatice Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 364 – Transferul neautorizat de date informatice Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 365 – Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă: a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 – 364; b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 – 364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 – 364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Art. 366 – Sancţionarea tentativei Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte.

Titlul VIII – Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială

Cap. I – Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice

Art. 374 – Pornografia infantilă (1) Producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.

(5) Tentativa se pedepseşte.

Titlul IX – Infracţiuni electorale

Art. 388 – Frauda la votul electronic Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 391 – Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale

(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă.

(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor de serviciu introduse de Noul Cod Penal?

Art. 295 Delapidarea

(1) Insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 296 Purtarea abuziva

(1) Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre cel aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente savarsite in conditiile alin.(1), se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune ale carei limite speciale se majoreaza cu o treime.

(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 297 Abuzul in serviciu

(1) Fapta persoanei care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta persoanei care, in exercitarea atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane, ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

(3) Faptele prevazute in alin.(1) si (2) savarsite de un functionar se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

(4) Actiunea penala pentru faptele prevazute in alin.(1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 298 Neglijenta in serviciu

(1) Incalcarea din culpa, de catre un functionar, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca prin aceasta se cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 299 Folosirea abuziva a functiei in scop sexual

(1) Fapta functionarului care, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, pretinde ori obtine favoruri de natura sexuala de la o persoana interesata direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia ori activitatea in executarea careia a savarsit fapta .

(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala, de catre un functionar care se prevaleaza sau profita de o situatie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din functia detinuta, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica sau de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta .

Art. 300 Uzurparea functiei Fapta functionarului care in timpul serviciului indeplineste un act ce nu intra in atributiile sale, daca prin aceasta s-a produs una dintre urmarile prevazute in art.297, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 301 Conflictul de interese

(1) Fapta functionarului care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori pentru un afin pana la gradul II inclusiv, sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani, sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

(2) Dispozitiile alin.(1) nu se aplica in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative.

Art. 302 Folosirea de informatii privilegiate Fapta functionarului de a folosi, direct sau indirect informatii ce nu sunt destinate publicitatii, de care a luat cunostinta in exercitarea atributiilor de serviciu, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la astfel de informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Art. 303 Divulgarea informatiilor secrete de stat

(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de stat, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevazute in art.175 alin. (1), se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Detinerea, fara drept, in afara indatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de stat, daca poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute in art. 175 alin. (1), se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni 2 ani sau cu amenda.

Art. 304 Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza divulgarea, fara drept, de date sau informatii prin care este identificat sau poate fi identificat un investigator sub acoperire, un martor protejat sau o persoana inclusa in Programul de protectie a martorilor.

(3) Daca urmare faptei prevazute in alin. (2) s-a savarsit o infractiune impotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse in Programul de protectie a martorilor, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani, iar daca s-a comis cu intentie o infractiune contra vietii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.

Art. 305 Neglijenta in pastrarea informatiilor

(1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informatii, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda.

(2) Daca faptele prevazute in art. 303 alin. (1) si art. 304 au fost savarsite din culpa, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 306 Obtinerea ilegala de fonduri

(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobarilor sau garantiilor necesare acordarii finantarilor rambursabile prin contractarea datoriei publice, daca are ca rezultat obtinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 307 Deturnarea de fonduri

(1) Schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritati publice sau institutii publice, fara respectarea prevederilor legale, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si schimbarea, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor provenite din finantarile rambursabile, contractate direct sau garantate de stat ori de unitatile administrativ-teritoriale.

(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 308 Persoane care exercita un serviciu de interes public Dispozitiile art. 295, art. 303, art. 305 – 307, nu se aplica in cazul persoanelor prevazute de art. 175 alin.

(2). In aceasta subdiviziune a noului cod s-au pastrat toate infractiunile de serviciu prevazute in Codul penal vechi al caror continut insa a fost modificat sau completat, dar au fost aduse in cuprinsul acestui capitol si alte infractiuni prevazute in unele legi speciale sau in alte subdiviziuni ale Codului penal vechi. Nu in ultimul rand, au fost propuse mai multe incriminari noi, menite sa ofere solutii unor probleme evidentiate de practica ultimilor ani. In primul rand, trebuie subliniat ca infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, contra intereselor publice si prin ingradirea unor drepturi au fost unificate intr-un singur text (art. 297), reglementare ce simplifica modul de aplicare a dispozitiilor legale in materie.

Neglijenta in pastrarea informatiilor si-a pastrat continutul din Codul penal vechi cu unele modificari determinate de necesitatea corelarii acestui text cu legea speciala privind clasificarea informatiilor, dar si cu alte texte care au fost introduse in grupul infractiunilor de serviciu . O alta categorie de infractiuni de serviciu incluse in Capitolul II al Titlului V al partii speciale a noului Codul penal o constituie delapidarea, folosirea abuziva a functiei in scop sexual, uzurparea functiei, divulgarea informatiilor secrete de stat, divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, obtinerea ilegala de fonduri si deturnarea de fonduri .

Delapidarea, in Codul penal vechi face parte din infractiunile contra patrimoniului, in proiect aceasta fapta a fost adusa acolo unde ii era locul, in grupul infractiunilor de serviciu pentru ca prin comiterea ei, se vatama, mai intai relatia sociala de serviciu si in secundar se afecteaza patrimoniul unei persoane juridice. Pedeapsa inchisorii prevazuta in proiect pentru delapidare este mai redusa decat cea existenta in norma de incriminare din Codul penal vechi, iar in plus se prevede aplicarea obligatorie a interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, cu titlu de pedeapsa complementara.

Solutia includerii infractiunii de delapidare in aceasta categorie este traditionala in dreptul nostru, ea fiind consacrata si de Codul penal din 1936 (art. 236). Aceeasi este situatia si in alte legislatii, cum este cazul art. 432 C. pen. spaniol, art. 314 C. pen. italian, 432-15 C. pen. francez. Folosirea abuziva a functiei in scop sexual este o incriminare noua, creata pornind de la infractiunea de hartuire sexuala din reglementarea actuala, cuprinzand atat asa-numita hartuire verticala, prin abuz de autoritate, cat si ipoteze noi de incriminare. Incriminarea se justifica prin aceea ca faptele de acest gen sunt de natura sa afecteze indeplinirea corecta de catre functionarul a atributiilor sale de serviciu . Aceasta fapta se deosebeste de hartuirea sexuala din categoria infractiunilor contra libertatii sexuale prin obiectul juridic special si elementul material, desi la ambele fapte subiectul activ nemijlocit poate fi si un functionar . In redactarea textului au fost avute in vedere si dispozitiile art. 443 C. pen. spaniol.

Uzurparea functiei este o incriminare noua si se apropie, prin continut, de uzurparea de calitati oficiale, dar prezinta, in raport cu aceasta, deosebiri esentiale care justifica incriminarea. Daca uzurparea de calitati oficiale aduce atingeri autoritatii de stat, uzurparea functiei, afecteaza relatiile de serviciu, pentru ca autorul este un functionar care indeplineste un act ce excede atributiunilor de serviciu sau continua sa exercite functia publica dar alta decat cea care implica exercitiul autoritatii de stat . Pentru incriminari partial similare, a se vedea art. 432-3 C. pen. francez, art. 347 alin.(2) C. pen. italian, art. 358 lit.c) C. pen portughez.

Divulgarea informatiilor secrete de stat, desi are unele elemente comune cu divulgarea secretului care pericliteaza securitatea nationala (obiectul material, subiectul activ nemijlocit) se deosebeste de aceasta din urma pentru ca prin comiterea actiunii incriminate se afecteaza interesele sau activitatea unei persoane juridice de drept public, ceea ce justifica incriminarea in grupul infractiunilor de serviciu . Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice constituie o incriminare noua numai sub aspectul caracterului autonom al reglementarii intrucat in privinta continutului aceasta reuneste in linii mari actualele reglementari prevazute in art. 298 (divulgarea secretului economic) si art. 20 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor.

Deturnarea de fonduri, in Codul penal vechi, face parte din grupul de infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice. In noul Cod Penal aceasta fapta a fost transferata in Capitolul II al Titlului V intrucat are toate caracteristicile unei infractiuni de serviciu: autorul este un functionar, iar prin comiterea acesteia sunt aduse atingeri activitatii autoritatilor publice sau institutiilor publice, prin tulburarea activitatii normale a acestora.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Infractiunile de coruptie: luare si dare de mita in Noul Cod Penal – NCP

Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Darea de mită, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3). Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie Sunt pedepsite cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: a) stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea comerciala reala, a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzactii comerciale, ori a bunurilor apartinand autoritatilor publice sau institutiilor publice, in cadrul unei actiuni de vanzare a acestora, savarsita de cei care au atributii de conducere, de administrare sau de gestionare; b) acordarea de subventii cu incalcarea legii, neurmarirea, conform legii, a destinatiilor subventiilor; c) utilizarea subventiilor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate, precum si utilizarea in alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmeaza sa fie rambursate din fonduri publice. Fapta persoanei care, in virtutea functiei, a atributiei ori a insarcinarii primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a indeplini pentru acesta vreo insarcinare, de a intermedia sau de a inlesni efectuarea unor operatiuni comerciale sau financiare de catre agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, daca fapta este de natura a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.Daca fapta prevazuta la alin. (1) a fost savarsita intr-un interval de 5 ani de la incetarea functiei, atributiei ori insarcinarii, aceasta se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Sunt pedepsite cu inchisoarea de la 1 la 5 ani urmatoarele fapte, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comert, incompatibile cu functia, atributia sau insarcinarea pe care o indeplineste o persoana ori incheierea de tranzactii financiare, utilizand informatiile obtinute in virtutea functiei, atributiei sau insarcinarii sale; b) folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii Infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie.

In intelesul prezentei legi, urmatoarele infractiuni sunt in legatura directa cu infractiunile de coruptie sau cu infractiunile asimilate acestora, prevazute la art. 10-13:

a) tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a, precum si favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infractiune; b) asocierea in vederea savarsirii unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol; c) falsul si uzul de fals savarsite in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsite in realizarea scopului urmarit printr-o asemenea infractiune; d) abuzul in serviciu contra intereselor publice, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor si abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi, savarsite in realizarea scopului urmarit, printr-o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a; d1) santajul, savarsit in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a; e) infractiunile de spalare a banilor, prevazute in Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, atunci cand banii, bunurile sau alte valori provin din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a; f) contrabanda cu bunuri provenite din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsita in realizarea scopului urmarit printr-o asemenea infractiune; g) infractiunile prevazute in Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare, savarsite in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a; h) infractiunea de bancruta frauduloasa si celelalte infractiuni prevazute in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a; i) traficul de droguri, traficul de substante toxice si nerespectarea regimului armelor de foc si al munitiilor, savarsite in legatura cu o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a; j) infractiunile de trafic de persoane, prevazute in Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, savarsite in legatura cu o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a; k) infractiunea prevazuta in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea si combaterea utilizarii sistemului financiar-bancar in scopul finantarii de acte de terorism, aprobata prin Legea nr. 466/2002, savarsita in legatura cu o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Infractiuni economice in Noul Cod Penal – NCP

Noul Cod penal, care se aplica de aproape doua saptamani, a introdus si a clarificat anumite infractiuni economice, care vizeaza faptele comise de reprezentantii unor firme sau cele savarsite impotriva unor societati. In acest mod, noua legislatie reglementeaza cateva situatii des intalnite in practica si pentru care nu existau niciun fel de prevederi.

Printre altele, Codul penal aplicabil de la 1 februarie ii pedepseste cu inchisoare sau amenda pe cei care folosesc un bun incredintat in alte scopuri decat cel pentru care l-au primit. In cazul abuzului de incredere, a fost introdusa o noua modalitate de comitere a faptei, care se refera la folosirea fara drept a unui bun incredintat cu un anumit scop, de catre cel care l-a primit. Mai exact, conform art 238 din NCP, insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre cel caruia i-a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Concret, potrivit art. 246 din NCP, indepartarea, prin constrangere sau corupere, a unui participant de la o licitatie publica ori intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani. In plus, in acest caz este pedepsita si tentativa de infractiune, potrivit noilor reglementari penale. Astfel, potrivit articolului 239 din NCP, datornicul este pedepsit, daca instraineaza, ascunde, deterioreaza sau distruge, in tot sau in parte, valori ori bunuri din patrimoniul sau ori invoca acte sau datorii fictive, cu scopul de a delapida creditori. In aceasta situatie, sanctiunea poate fi inchisoarea, intre 6 luni si 3 ani, sau amenda. De asemenea, cu aceeasi pedeapsa este sanctionata si persoana care cumpara un bun sau un serviciu, desi stie ca nu va putea plati, iar in acest mod produce o paguba creditorului, care poate fi un magazin sau un restaurant. In plus, in acest caz este pedepsita si tentativa, se arata in noile reglementari penale.

Persoanele vulnerabile sunt protejate in fata creditorilor Astfel, conform art. 247 din NCP, creditorul care, atunci cand imprumuta bani sau bunuri, profita de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, este pedepsit cu inchisoarea de la 1 la 5 ani. Starea de vadita vulnerabilitate poate fi cauzata, conform noilor reglementari penale, de varsta, starea de sanatate, de o infirmitate ori de relatia de dependenta in care debitorul se afla fata de creditor. In plus, creditorul este pedepsit doar daca o face pe acea persoana vulnerabila sa constituie sau sa transmita, pentru creditor sau pentru altcineva, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de prestatie. Mai mult, punerea unei persoane in stare de vadita vulnerabilitate se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, daca stare este provocata printr-o intoxicatie cu alcool sau cu substante psihoactive in scopul de a determina o persoana sa consimta la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanta sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Coruptie si infractiuni asimilate

Sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute prevazute la art. 289-294 C. Penal.

Luarea de mita

Potrivit dispozitiilor art. 289 C. Penal al. 1) Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu ise cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.

2) Fapta prevazuta in al. 1), savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 al. 2, constituie infractiune numai daca este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unuo act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.

3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

          Practica judiciara:

          Primirea unei sume de bani de catre un functionar, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, chiar daca aceasta suma de bani ar fi primita cu titlu de imprumut, intrucat imprumutul constituie un folos in sensul art. 289 C.pen.

Directorul general al unei societati comerciale are calitatea de functionar cu atributii de control in sensul art. 289 C.pen., asadar, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita. De asemenea, si lichidatorul judiciar al unei societati comerciale numit prin hotarare judecatoreasca poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita.

Curtea de apel Galati prin Sentinta penala nr. 241/F din 23 decembrie 2009 a stabilit faptul ca sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita fapta inculpatului care, in calitate de inspector de politie, in mod repetat, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a pretins de la martorul denuntator o suma de bani, din care a si primit efectiv o parte, in scopul de a efectua acte de serviciu prin exploatarea informatiilor obtinute in virtutea atributiilor, prin neaducerea la cunostinta superiorilor ori a colectivului care se ocupa de instrumentarea cazului a locului unde se aflau bunurile sustrase si a persoanelor care le detineau.

Practica Tribunalului Bucuresti este aceea de acordare a unor pedepse indreptate spre minimul special de 3 ani. Din anul 2012 pana in prezent nu exista nicio solutie de achitare cu privire la aceasta infractiune, pe Tribunalul Bucuresti.

           Traficul de influenta

Potrivit art. 291 C. Penal al. 1 Pretinderea, primirea ori acceptarea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Al 2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Practica judiciara:

Inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, retinandu-se ca, in cursul anului 2000, a incasat de la mai multe persoane sume de bani pentru a interveni la cunostintele sale de la ambasada Frantei din Bucuresti, in vederea acordarii vizelor de intrare in tara.

Prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, potrivit carora banii si valorile date pentru savarsirea infractiunii se confisca daca nu sunt restituite persoanei vatamate, nu isi gasesc aplicarea in cauza, deoarece in cazul traficului de influenta persoana care da banii nu poate avea calitatea de parte vatamata (CA Cluj, dec. Pen. nr. 309/A/2000)

          La Tribunalul Bucuresti exista solutii de condamnare de 1 an si 4 luni cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere avand in vedere faptul ca inculpatul si-a recunoscut fapta.

          In practica, exista si solutii de achitare, solutii motivate pe faptul ca nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.

„Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, atât din punct de vedere al elementelor ce sunt cuprinse în latura obiectivă a acestei infracţiuni cât şi din punct de vedere al formei de vinovăţie cerute de lege pentru aceasta.

            Astfel, s-a reţinut că elementul material al acestei infracţiuni constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni sau daruri de către o persoană care are influenţă sau lasă să se înţeleagă că are influenţă asupra unui funcţionar, această influenţă (reală sau presupusă) reprezentând pentru partea interesată motivul determinant al tranzacţiei.

            În cauza dedusă judecăţii pentru obţinerea cărţii de identitate provizorii, în regim de urgenţă numita D. B. nu avea nevoie de intervenţia inculpatului pentru a influenţa funcţionarii S.C.P.L.E.P. în eliberarea acestui document.

            S-a apreciat de către instanţă că prin demersul întreprins de inculpat acesta nu a influenţat şi nici nu a încercat să influenţeze în vreun fel modul în care numita E. (…) ar fi acţionat în mod obişnuit, că nu prezenţa inculpatului a determinat-o pe aceasta să aprobe cererea.

            S-a apreciat, totodată, şi s-a reţinut că nici urmarea care trebuia să se producă pentru a putea considera că ne aflăm în prezenţa infracţiunii respective nu s-a produs. S-a reţinut în acelaşi timp că existenţa contradicţiilor sesizate între declaraţiile martorei D. H. se datorează neimportanţei pe care aceasta a dat-o momentului respectiv şi faptului că este o persoană simplă care nu a înţeles semnificaţia aspectului pentru care a dat declaraţie.

            Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că inculpatul nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, astfel că, prin prisma celor două laturi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului” (Sentinta pronuntata de Tribunalul Galati).

 Avocat PALADE BOGDAN